Sperand cat tu nu ma vei frange

Eu te-am lasat in lumea mea...

Asa cum luna-n fire curge,

Asa curgea ...

 

Se opreste si mainile ii raman moi, mangaind usor tastele. Nu mai vede sa scrie si chiar daca ar vedea…

De ce i se pare totul atat de zadarnic? De ce de fiecare data cand are impresia ca ceva incepe sa prinda contur si sa intre pe un fagas normal totul revine la haos?

Stinge lumina, se ridica si se duce la geam. Inainte ii era frica sa stea pe intuneric, acum are impresia ca si l-a facut bun prieten. Isi vede luna plina, mareata, zambitoare. Intinde palma, o masoara, apoi isi lipeste degetele de geam. Acum tine luna in mana, asa cum si-a dorit mereu.