O priveste si se bucura ca o vede. Ea vine razand si o cearta un pic pentru ca nu a mai trecut demult sa stea de vorba asa, cum faceau ele inainte. Isi cere scuze spunandu-i ca nu a avut stare, ca nu a vrut ca ea sa o vada astfel si sa o intristeze si mai mult. Da din cap si o dojeneste spunandu-i numele de alint.

Dar ceva parca i se pare ireal…veselia ei si faptul ca ii spune cat este de fericita acum…ii vede mana neagra si putreda...Incepe sa-si aminteasca dimineata in care a asteptat-o cand pleca grabita la serviciu si i-a spus ca vrea sa ii vorbeasca. Cum a ras cand a mustrat-o ca nu merge la doctor si  ca nu-i place culoarea pamantie pe care o are. “Ma cheama glasul pamantului, …” . A simtit cuvintele astea pana in adancul sufletului si desi a alungat intelesul lor, ele i-au ramas intiparite in minte. Nu a mai apucat sa vorbeasca cu ea seara…nu a mai apucat sa vorbeasca cu ea niciodata. Si nu se va putea obisnui cu acest “niciodata”, niciodata…

A intrat peste el. A tresarit cand a vazut-o si a ramas cu ochii la ea. A zambit trist si s-a apropiat de el. A luat buretele si l-a spalat pe spate asa cum obisnuia sa faca. Lasase privirea in jos. A incercat sa il atinga dar el s-a strans pentru o clipa, abia sesizabil. Insa ea a inteles. Nu mai era nevoie de cuvinte.  L-a privit in ochi, l-a mangaiat pentru ultima data si a plecat. Nu mai stie dupa cat timp a ajuns acasa. A ratacit pe strazi toata noaptea.

Cand i-a auzit glasul a inchis ochii. Nu il mai auzise demult. A inceput sa o sicaneze de la distanta cu fluieraturi admirative la care a raspuns cainele ei. Si-a continuat drumul, dar el a grabit pasul si a ajuns-o din urma. A apucat-o de maini si s-a asezat in fata ei. Ca si cand nimic nu se intamplase, a ras de obiceiul ei de a nu raspunde cand este agatata pe strada. A incercat sa o stranga la piept. S-a retras jenata si l-a privit in ochi incercand sa zambeasca. Abia acum il vedea cat slabise. Isi lasase barba iar parul ii crescuse. Auzise ca nu mananca si ca nu se mai intelege nimeni cu el. Ca este ca turbat… si totusi acum nu vedea nici urma de nebunie in privirea lui. A inceput sa o intrebe ce a mai facut, de ce nu l-a mai cautat. Il privea uimita incercand sa-si controleze tremurul mainilor. S-a oferit sa se plimbe impreuna si apoi sa o conduca acasa. L-a refuzat spunandu-i ca vrea sa fie singura si ca nu trebuie sa faca asta. Ca nu trebuie sa faca, de fapt, nimic. S-a facut ca nu intelege si a insistat spunand razand ca va vorbi doar el. A inceput sa-i povesteasca de treburile de la serviciu, de delegatiile in care a tot fost plecat. Ii strangea mainile de fiecare data cand ea si le retragea. Ii tot repeta ca mai are putina treaba, dar o roaga sa mai aiba rabdare pana la sfarsitul anului. Totul se va rezolva iar ei vor fi din nou ca inainte. Sa nu-si faca griji pentru ca o va suna el in decembrie. Nu mai rezista. Era prea socata sa poata intelege ceva din tot jocul asta. Fiecare cuvant, fiecare atingere o lovea direct in suflet si o zdruncina din temelie...  

daca viata inseamna doar jocuri perfide intre oameni...atunci renunt la ea... la mine...si la tine...

I-a spus sa inceteze pentru ca o doare. A ras sfidator si s-a asezat mai confortabil in pat. Simtea ca nu mai are putere sa-i spuna inca odata tot ce crede despre el. Mainile ii tremurau si vocea ii era stinsa. Ii venea sa verse si nu putea sa mai stea in picioare. Dar era prea mandra ca sa se aseze. Stia doar ca vroia ca el sa plece. Acum si pentru totdeauna. Sa ia cu el toate minciunile si toata suferinta ei. Sa nu mai stie nimic de el, niciodata.

Dar el continua sa o sfideze si sa-i spuna ca nu va pleca nicicand din viata ei…pentru ca nu vede nici un motiv pentru care sa faca asta. Ca totul este doar in capul ala al ei “ plin cu prea multa carte”. Iar telefonul primit probabil ca este doar o inventie de-a ei “ca sa-l prinda cu ceva”. Sa vina la el cu dovezi clare, nu cu prostii din astea de copil.

Daca ar reusi sa-si adune fortele, sa nu i se mai faca rau si greata doar la gandul ca el…cu siguranta ca nu l-ar lasa sa astepte prea mult si i-ar da ce isi doreste.

Inca mai spera ca se inseala si ca nu a putut, nu a avut cum sa faca o alegere atat de proasta pentru ea si pentru…