A intrat peste el. A tresarit
cand a vazut-o si a ramas cu ochii la ea. A zambit trist si s-a apropiat de el.
A luat buretele si l-a spalat pe spate asa cum obisnuia sa faca. Lasase privirea
in jos. A incercat sa il atinga dar el s-a strans pentru o clipa, abia
sesizabil. Insa ea a inteles. Nu mai era nevoie de cuvinte. L-a privit in ochi,
l-a mangaiat pentru ultima data si a plecat. Nu mai stie dupa cat timp a ajuns
acasa. A ratacit pe strazi toata noaptea.
Cand i-a
auzit glasul a inchis ochii. Nu il mai auzise demult. A inceput sa o sicaneze
de la distanta cu fluieraturi admirative la care a raspuns cainele ei. Si-a
continuat drumul, dar el a grabit pasul si a ajuns-o din urma. A apucat-o de
maini si s-a asezat in fata ei. Ca si cand nimic nu se intamplase, a ras de
obiceiul ei de a nu raspunde cand este agatata pe strada. A incercat sa o stranga la
piept. S-a retras jenata si l-a privit in ochi incercand sa zambeasca. Abia acum
il vedea cat slabise. Isi lasase barba iar parul ii crescuse. Auzise ca nu
mananca si ca nu se mai intelege nimeni cu el. Ca este ca turbat… si totusi
acum nu vedea nici urma de nebunie in privirea lui. A inceput sa o intrebe ce a
mai facut, de ce nu l-a mai cautat. Il privea uimita incercand sa-si controleze
tremurul mainilor. S-a oferit sa se plimbe impreuna si apoi sa o conduca acasa.
L-a refuzat spunandu-i ca vrea sa fie singura si ca nu trebuie sa faca asta. Ca
nu trebuie sa faca, de fapt, nimic. S-a facut ca nu intelege si a insistat
spunand razand ca va vorbi doar el. A inceput sa-i povesteasca de treburile de
la serviciu, de delegatiile in care a tot fost plecat. Ii strangea mainile de
fiecare data cand ea si le retragea. Ii tot repeta ca mai are putina treaba,
dar o roaga sa mai aiba rabdare pana la sfarsitul anului. Totul se va rezolva
iar ei vor fi din nou ca inainte. Sa nu-si faca griji pentru ca o va suna el in
decembrie. Nu mai rezista. Era prea socata sa poata
intelege ceva din tot jocul asta. Fiecare cuvant, fiecare atingere o lovea direct in suflet si o zdruncina din temelie...
6 comentarii:
stii ce-ai asta? motivu meu de draci. nu stau sa-ti explic cu amanunte conexiunile care ma framanta, da' in mare, e drept sa-ti expun ce gandesc. si simt? futu-i mama ei de viata! grrrrrrrrrrrrrr. ma-ntelegi? nu ti-am promis nimic. te-am impins acolo unde esti ca sa stai neatinsa de perversu machiavelic care sunt. da' nu e bine. nici asa si nici in alt fel. renunti la mine? ca daca mie imi vorbesti, atunci renunta! da' nu ma baga in aceeasi fraza cu renuntarea ta la viata, ca ma fut in el de santaj de prost gust.
nu ghost,este doar un episod trecut din viata mea. ceea ce nu stii tu este ca eu chiar am vrut sa imi inchei viata la momentul de acolo si am si facut ceva in sensul asta... jocul perfid era al ei si al lui care stia ca o sa devina tatic si cu toate astea se purta ca si cum nimic nu se intamplase jucandu-se cu mine.
cred ca am inteles conexiunile pe care le-ai facut, dar nu este cazul. referitor la renuntarea la tine...cred ca daca as fi vrut asta, as fi facut-o deja. ti-am spus doar ca "raman". mingea este in terenul tau...
aha. e o valenta artistica schimbarea persoanei a 3-a, (el din poveste), cu persoana a 2-a careia te adresezi in randul separat mai jos. adica vorbeai tot cu dansu, da' io cretin isteric cum ma stii, am cazut iar in pacatu ala capital de animal. mai mult nu mai zic ca m-a luat cu nemiscare.
trecand peste ironia fina care te caracterizeaza, s-a vrut mai degraba sa fie un gand al ei in momentul cand a vrut sa renunte la viata.
si pentru perversul machiavelic cu rugamintea de a nu-mi mai sari la beregata:
http://www.youtube.com/watch?v=tt2rBRu3lkg
nu promit nimic...
stiu. mi-ai scris mai sus...
Trimiteți un comentariu