I-a spus sa inceteze pentru ca o doare. A ras sfidator si s-a asezat mai confortabil in pat. Simtea ca nu mai are putere sa-i spuna inca odata tot ce crede despre el. Mainile ii tremurau si vocea ii era stinsa. Ii venea sa verse si nu putea sa mai stea in picioare. Dar era prea mandra ca sa se aseze. Stia doar ca vroia ca el sa plece. Acum si pentru totdeauna. Sa ia cu el toate minciunile si toata suferinta ei. Sa nu mai stie nimic de el, niciodata.

Dar el continua sa o sfideze si sa-i spuna ca nu va pleca nicicand din viata ei…pentru ca nu vede nici un motiv pentru care sa faca asta. Ca totul este doar in capul ala al ei “ plin cu prea multa carte”. Iar telefonul primit probabil ca este doar o inventie de-a ei “ca sa-l prinda cu ceva”. Sa vina la el cu dovezi clare, nu cu prostii din astea de copil.

Daca ar reusi sa-si adune fortele, sa nu i se mai faca rau si greata doar la gandul ca el…cu siguranta ca nu l-ar lasa sa astepte prea mult si i-ar da ce isi doreste.

Inca mai spera ca se inseala si ca nu a putut, nu a avut cum sa faca o alegere atat de proasta pentru ea si pentru…