De cele mai multe ori are cosmaruri. Se viseaza printre ruine. Isi aude  numele si apuca mana care o trage de acolo. Se trezeste si lacrimile ii curg pe obraji fara ca ea sa scoata nici un sunet. Inainte isi inabusea suspinele strangand perna in brate tare, tare, pana cand si ultimul suspin inceta.  

Alteori viseaza frumos si atunci nu mai vrea sa se trezeasca. Vrea sa ramana prinsa acolo, in visul ei. Sa o tina in brate si sa simta ca poate avea incredere deplina…ca nimic nu conteaza decat ca e cu ea… si ca nu-i va mai fi asa cumplit de frig niciodata...