Dar sufletu-i departe de trupu-n care sta
Priveste si se zbate…
Iar ea ii tot sopteste
Cu glasul stins si palid…
Te rog...hai, hai, incearca
...ridica-te de jos...
Se uita trist si lacrimi i se preling agale
Pe-obraji, apoi pe buze…apoi ii intra-n carne
Le simte gustul amar si atat de cunoscut
Si simte golul acela imens si de temut
Ce-o lasa fara viata, uscata, stearpa, seaca
Ce-o cheama si-o dezmiarda ca sa uite de viata
Si ii simte raceala in corpu-i amortit
Si stie c-o asteapta…chiar daca s-a trezit...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu